Scrierea în draci
Mare e grădina poeziei...
... însă a pseudo-poeziei e încă şi mai mare, dar, aş adauga repede, şi mai măreaţă; ehei, cât vezi cu ochii, numai frunză uscată şi iarbă pârjolită de talente din cale afară de năbădăiase. Unele , chiar geniale prin rezultatele lor, date cu premii ca cu... odicolon!. În recoltarea poeziei aparţinătoare celei de a doua categorii, ne ajută mult internetul, că altfel n-am putea faţă extraordinarei diversităţi de nume şi talente... remarcabile, gata să ne facă să cădem pe spate, ca-ntr-o reclamă cu detergenţi care scot „orice pată”. Astfel, răsfoind internetul, accesăm valoroasa revistă „Oglinda literară” şi după ce facem un tur de orizont, ne oprim la rubrica intitulată” Din topul celor mai forjate versuri”. Pentru că tot nu mai avem noi forje prin fabrici, ajunse la fie vechi, ce mi-am zis? Hait, unele au ajuns pe mâna poeţilor ! Le folosesc la fabricarea versurilor, la scoaterea lor cât mai catifelată din materia informă a inspiraţiei devoratoare.... Încep să citesc şi numa ce-mi dau cu mâna peste frunte de atâta strujire. Ascultaţi şi dv.:
Incendiu de ţâţe, arhitectură de maţe
Grăsană, slăbănoagă levitai cu un mosckovici în braţe
(...) fîlfîiai fetiţă, adolescentă, curvă, nevastă
pe faţă cu un surîs şi-un flegmon...
Fiind un citat nu cunoaştem titlul poeziei, dar îl bănuim a fi „Flegmon”, deoarece altceva mai... forjat nu se poate.
Autorul forjatelor de mai sus, în logica lucrurilor( cerem scuze memoriei lui T. Arghezi), un nume adunat pe un ... flegmon : Mircea Cărtărescu.Frumoase versuri, de citit la gura sobei cu amicul său Leo, celebrul critic de film, care şi-a expus nudul, culmea, tot pe internet. Dar forjarea continuă că, orice s-ar zice, e nevoie de poezie adevărată, care să meargă la sufletul poporului în timpul pauzei sale prelungite de masă, că tot e criză. Deci, alta la rând:
Vezi tu, de-aceia n-are vulpea puţă
Că sunt unii ca tine care pun piedică
La destin. Şi mai dă-te măta-n cur
Şi nu te mai scărpina în faţa mea.
Versurile acestea aparţin unui poet mai puţin cunoscut , mai minuscul -genial, dar- la o adică- la fel de talentat: Stelo ”extragere de radium” e poezia, spunea Maiakovschi. Şi câtă dreptate avea!) a fost recuperată din mica antologie a „Oglinzii literare”. Nu cunoaştem revistele de unde cu atâta migală şi aplomb tragico-umoristic au fost selectate. Nu de alta, dar am fi vrut să le felicităm pentru performanţa... fegmonică şi a scărpinatului în faţa cititorului.
Cu acelaşi aplomb poeticesc abordează versul şi scriitorul Babbba . Nu mai puţin realizate decât celelalte este creaţia sa întâlnită pe un saite , de altfel, susţinut dintr-o intenţie lăudabilă. Să trecem la concret, tovarăşi:
Ştafetă
Tata, Dumnezeu să-l ierte, spunea aşa:
_ „Bă boule, deşteptul învaţă din experienţa altuia”
cred că „am furat-o” de la el... pe motiv de insuficienţă cerebrală,
de cel puţin cincizeci de ori... haleală, de aia grea
mi-a venit şi mie rândul să i-o spun lui fimiu, dar nu pot
s-o spun aşa...
Motivul ? simplu:
Nu mai mă lasă legea
Creaţia este urmată de comentariul unui cititor: Mah, nene... nu mai scrie poezii de genu’ ăsta că se interpreteză...
Politic, se-nţelege; şi nu mai intrăm în UE....
Noi nu mai avem de comentat nimic. Ne e deajuns... Ne-a cuprins lehamitea, la fel ca pe dl. Mircea Cărtărescu, fanu- pe banu!- lu Băsescu, ce chestie? într-un editorial în care asudă din greu sub povara propriei celebrităţi...Care, creşte şi creşte de nu se mai opreşte. Aista fataliatate, megieşilor... .
Dar dezastrul spectaculos al poeziei continua la cote înalte . Iat-o pe, cică, poetesa de anvercură, Elena Vladăreanu, oripilată de situaţia dezastroasa a WC-urilor publice:
veceurile de aici îmi amintesc de veceurile
facultăţii de litere din edgar quinet
cu bălţi uriaşe de urină desene abstracte
pe pereţi făcute cu degetul
desene în sânge menstrual şi căcat
(că „vom deveni civilizaţi când nu
ne vom mai şterge la cur cu degetul
şi vom folosi şi noi hârtia igienică“)
veceuri înfundate cu tampoane de vată
prezervative coji de portocală
Pe vremea noastra erau mult mai curate...Se vede ca voi sunteti de vină, faceţi pe jos si asteptaţi sa spele alţii, că voi sunteţi celebrităţi!
Dar, mai să renunţi la a folosi astfel de locuri nehigenice. Mai înţelept se dovedeşte a fi poietul Mitos Micluseanu, care are o “viziune catastrofică” asupra a ceea ce vor face copiii obraznici de după el... Care-i vor moşteni, musai, apucăturile...
mormintele noastre
pe mormintele noastre se vor pişa copiii obraznici
pe mormintele noastre se va uşura căţeluşul dobrică
târfele îşi vor freca ţâţele de lespedea cu epitaf
prietenii vor imita frământare de sine la praznic
inspiraţia îmi dă târcoale ca o curvă de lux
niciodată n-am scris mai bine ca acum
sunt mândru de mine şi mi-e dragă viaţa
ce porcărie ce dubioşenie m-a fixat boşorogul ăsta obsedat
de parcă aş avea chiloţii băgaţi în cur
dă-te dreacu
Absolut magistral…
Alo, cei cu marile premiile literare, decernătorilor!, grăbiti-vă! Nu pierdeţi ocazia! Că începe ... razia.
duminică, 18 iulie 2010
miercuri, 2 iunie 2010
Ieri am minţit .
Azi spunem adevărul.
Mâine minţim iar.
O nouă incursiune… epigramistică în realitatea imediată
Nimic nu mai e original în ţărişoara noastră…Una-două, la televiziuni, pe stradă, la guvern, la preşedinţie şi chiar în cele mai obscure locuri, numai ce auzi expresia:”Ne-a ciuruit!”. Sau:"I-am ciuruit"! Adevărat brand lingvistic national! Noroc cu Sergiu Nicolaescu, care l-a pus, cândva, în circulaţie într-un film de-al său! Ni l-a dat pe gratis, înclusiv junilor săi contestatari: să fie primit. Ca să nu ies din pluton, voi recunoaşte şi eu. M-au ciuruit! Cum cine? Băsescu, Boc şi întreaga lor echipă de trubaduri, toboşari ai timpurilor noi, ca să-l citez pe Mihai Beniuc, cine nu stie cine a fost să consulte un dictionar. M-au ciuruit, cu toate că eram în casă, apărat de zidurile groase ale unui apartament ceauşist. Şi la ăia betonul era beton, nu joacă! Au tras prin ecranul televizorului, cu toată muniţia agonistită la alegeri, vreo cinci milioane si câteva sute de mii de voturi, foc concentrat, de pe pământ, din aer şi de unde s-a mai putut. Tocmai puneam la cale nişte poezii “serioase”, în contra faptului evident că poezia nu mai interesează pe prea mulţi concetateni de-ai nostri, care au dat-o rău pe tot felul de manele si alte forme”foarte OK” de cultură actuală. După ce au tras o primă rafală s-au oprit şi m-au somat- dai 15 la sută din pensie şi scapi! Să ştii că de la bugetari pretindem 25 la sută, apreciază şi taci din gură! Am acceptat să tac, dar am pus, obligat de situaţie, mâna pe pixul din dotare, care intrase cam demult în somaj … epigramistic. Cum s-ar zice am început să trag şi eu. Am început cu primul om al ţării. Vorba vine primul om după cum si al ţării. Da, văd, nu pot scăpa de şabloane, m-am obisnuit cu ele din regimul celalalt. Spre ăsta nou am venit pe uscat, preşedintele, de, cu vamporul…
Cu hăhăiala lui proverbială
Băsescu-a câştigat adepţi
şi-acuma, scurt, îi bagă-n boală,
urmează lumea celor drepţi…
Am poposit puţin şi-n zona insalubră- recunosc, dar fac sacrificii!- a urării de tristă amintire “Să trăiţi bine!”
Ţi-am ascultat urarea şi îndemnul
dar cred că ai exagerat
ai pus în ele numai e-uri
şi ceva-n formă de… cârnat!
Vă mai aduceţi aminte de baronii PSD? Recunoasc, nu mi-au plăcut nici ăia, laolaltă cu Marele Arogant din fruntea lor. Să sperăm că au devenit istorie… Dar ce ne facem cu ăştialalţi, care nu vor să mai plece, dar îi şi întrece.
Când zici Băsescu, Udrea spui -
Contesa din Pleşcoi, Duduia,
mai spui Berceanu, Blaga, zici.
Şi ce urmează? Aleluia!
Fond sonor până cum o lună-două :avem bani de salarii şi plata pensiilor.
Fond sonor actual: Nu sunt bani. Tăiem salariile cu 25 la suta, tăiem din pensii 15 la suta.
Am fi putut să vă mai minţim încă 5-6 luni, dar ne-am hotărât să spunem adevărul.
Deci, ne-aţi minţit da capo al fine,
noi- doar gogoşi, voi- conturi pline,
v-ascult, mi se zburleşte părul
c-aţi luat în braţe... adevărul!
Drept pentru care unii PDL-işti de vârf au probleme financiare. Dna Udrea a declarat ca sufera de insomnii în legătură cu datoriile pe care le are la o bancă.
Udrea are insomnii,
cică pentru datorii,
eu credeam, la cât a dat
că mai are de luat!
Cu toată situaţia creeată, primului mistru Emil Boc nici prin cap nu-i trece posibilitatea unei demisii...
Capul lui Boc, vă spun în clar,
va fi un obiect de inventar
căci încă nu s-a inventat
un cap rotund... aşa pătrat!
Mai ieri, tânărul PDL-ist Boureanu, celebru pentru insolenţa sa partinică, a făcut spectacol -scandal la o emisiune moderata de dna Gabriela Vrânceanu-Firea, la Antena 3.
Un bou adevărat, orice s-ar zice
de Boureanu se dezice,
vă rog, nu întrebaţi de ce,
răspunsu-i simplu, că-i din PDL...
Mă uit pe ecranul TV şi-l văd la rampă pe specialistul de marcă internaţională Sebastian Vlădescu.
Vlădescu, zis Sebastian,
zău, nu face niciun ban,
sau când ... face, într-un fel,
face mulţi, dar pentru el!
La alta manetă, a învăţământului românesc, acţionează ilustrul Funeriu, care a conceput legea după care istoria şi geografia României pot fi învăţate, de către elevii maghiari, în limba lor maternă, măsură fără precedent, de-a dreptul anti-naţională.
Orice ministru vrea reformă,
s-o facă, dacă-l duce bila,
cu toate că-i român,
Funeriu, o face-n stilul lui Attila...
La Bruxelles, faimoasa Eba, exprimă cu mult talent oratoric şi excepţională înzestrare intelectuală cuvântul României. Recent, le-a vorit parlamentarilor europeni despre poetul naţional M.Eminescu.
L-a cinstit pe Eminescu,
cel cu „dulcile eresuri”,
nu de alta, pentru rima
la celebrele-i „ succesuri”...
Pe stradă lumea discută, se interesează- ce-o fi mâine, dar poimîine...Cât despre viitor, acesta îşi ia bagajele şi se mută ”dincolo”. Chiar ieri o bătrană m-a abordat despre magicul CES, Consiliul Economic şi Social.
Maică, maică, ăstia ce-s
că vorbesc numai de CES,
îi explic cum este jocul,
Iară ea :„Arză-i-ar focul!”
Aria se extinde...
Şi cu sănătatea-i gata,
s-a înfiinţat co-plata,
mâine , iar o directivă :
co-plată şi la colivă.
În loc de concluzie, un adevăr cu care nu se laudă nimeni. Descurcaţi-vă singuri, nu va spun despre care ION este vorba.Test de ... perspicacitate!
Chestia cu „ghinION”
strâns legat de un ION
a căzut, praf şi scântei
de când avem PDL-ei!
Azi spunem adevărul.
Mâine minţim iar.
O nouă incursiune… epigramistică în realitatea imediată
Nimic nu mai e original în ţărişoara noastră…Una-două, la televiziuni, pe stradă, la guvern, la preşedinţie şi chiar în cele mai obscure locuri, numai ce auzi expresia:”Ne-a ciuruit!”. Sau:"I-am ciuruit"! Adevărat brand lingvistic national! Noroc cu Sergiu Nicolaescu, care l-a pus, cândva, în circulaţie într-un film de-al său! Ni l-a dat pe gratis, înclusiv junilor săi contestatari: să fie primit. Ca să nu ies din pluton, voi recunoaşte şi eu. M-au ciuruit! Cum cine? Băsescu, Boc şi întreaga lor echipă de trubaduri, toboşari ai timpurilor noi, ca să-l citez pe Mihai Beniuc, cine nu stie cine a fost să consulte un dictionar. M-au ciuruit, cu toate că eram în casă, apărat de zidurile groase ale unui apartament ceauşist. Şi la ăia betonul era beton, nu joacă! Au tras prin ecranul televizorului, cu toată muniţia agonistită la alegeri, vreo cinci milioane si câteva sute de mii de voturi, foc concentrat, de pe pământ, din aer şi de unde s-a mai putut. Tocmai puneam la cale nişte poezii “serioase”, în contra faptului evident că poezia nu mai interesează pe prea mulţi concetateni de-ai nostri, care au dat-o rău pe tot felul de manele si alte forme”foarte OK” de cultură actuală. După ce au tras o primă rafală s-au oprit şi m-au somat- dai 15 la sută din pensie şi scapi! Să ştii că de la bugetari pretindem 25 la sută, apreciază şi taci din gură! Am acceptat să tac, dar am pus, obligat de situaţie, mâna pe pixul din dotare, care intrase cam demult în somaj … epigramistic. Cum s-ar zice am început să trag şi eu. Am început cu primul om al ţării. Vorba vine primul om după cum si al ţării. Da, văd, nu pot scăpa de şabloane, m-am obisnuit cu ele din regimul celalalt. Spre ăsta nou am venit pe uscat, preşedintele, de, cu vamporul…
Cu hăhăiala lui proverbială
Băsescu-a câştigat adepţi
şi-acuma, scurt, îi bagă-n boală,
urmează lumea celor drepţi…
Am poposit puţin şi-n zona insalubră- recunosc, dar fac sacrificii!- a urării de tristă amintire “Să trăiţi bine!”
Ţi-am ascultat urarea şi îndemnul
dar cred că ai exagerat
ai pus în ele numai e-uri
şi ceva-n formă de… cârnat!
Vă mai aduceţi aminte de baronii PSD? Recunoasc, nu mi-au plăcut nici ăia, laolaltă cu Marele Arogant din fruntea lor. Să sperăm că au devenit istorie… Dar ce ne facem cu ăştialalţi, care nu vor să mai plece, dar îi şi întrece.
Când zici Băsescu, Udrea spui -
Contesa din Pleşcoi, Duduia,
mai spui Berceanu, Blaga, zici.
Şi ce urmează? Aleluia!
Fond sonor până cum o lună-două :avem bani de salarii şi plata pensiilor.
Fond sonor actual: Nu sunt bani. Tăiem salariile cu 25 la suta, tăiem din pensii 15 la suta.
Am fi putut să vă mai minţim încă 5-6 luni, dar ne-am hotărât să spunem adevărul.
Deci, ne-aţi minţit da capo al fine,
noi- doar gogoşi, voi- conturi pline,
v-ascult, mi se zburleşte părul
c-aţi luat în braţe... adevărul!
Drept pentru care unii PDL-işti de vârf au probleme financiare. Dna Udrea a declarat ca sufera de insomnii în legătură cu datoriile pe care le are la o bancă.
Udrea are insomnii,
cică pentru datorii,
eu credeam, la cât a dat
că mai are de luat!
Cu toată situaţia creeată, primului mistru Emil Boc nici prin cap nu-i trece posibilitatea unei demisii...
Capul lui Boc, vă spun în clar,
va fi un obiect de inventar
căci încă nu s-a inventat
un cap rotund... aşa pătrat!
Mai ieri, tânărul PDL-ist Boureanu, celebru pentru insolenţa sa partinică, a făcut spectacol -scandal la o emisiune moderata de dna Gabriela Vrânceanu-Firea, la Antena 3.
Un bou adevărat, orice s-ar zice
de Boureanu se dezice,
vă rog, nu întrebaţi de ce,
răspunsu-i simplu, că-i din PDL...
Mă uit pe ecranul TV şi-l văd la rampă pe specialistul de marcă internaţională Sebastian Vlădescu.
Vlădescu, zis Sebastian,
zău, nu face niciun ban,
sau când ... face, într-un fel,
face mulţi, dar pentru el!
La alta manetă, a învăţământului românesc, acţionează ilustrul Funeriu, care a conceput legea după care istoria şi geografia României pot fi învăţate, de către elevii maghiari, în limba lor maternă, măsură fără precedent, de-a dreptul anti-naţională.
Orice ministru vrea reformă,
s-o facă, dacă-l duce bila,
cu toate că-i român,
Funeriu, o face-n stilul lui Attila...
La Bruxelles, faimoasa Eba, exprimă cu mult talent oratoric şi excepţională înzestrare intelectuală cuvântul României. Recent, le-a vorit parlamentarilor europeni despre poetul naţional M.Eminescu.
L-a cinstit pe Eminescu,
cel cu „dulcile eresuri”,
nu de alta, pentru rima
la celebrele-i „ succesuri”...
Pe stradă lumea discută, se interesează- ce-o fi mâine, dar poimîine...Cât despre viitor, acesta îşi ia bagajele şi se mută ”dincolo”. Chiar ieri o bătrană m-a abordat despre magicul CES, Consiliul Economic şi Social.
Maică, maică, ăstia ce-s
că vorbesc numai de CES,
îi explic cum este jocul,
Iară ea :„Arză-i-ar focul!”
Aria se extinde...
Şi cu sănătatea-i gata,
s-a înfiinţat co-plata,
mâine , iar o directivă :
co-plată şi la colivă.
În loc de concluzie, un adevăr cu care nu se laudă nimeni. Descurcaţi-vă singuri, nu va spun despre care ION este vorba.Test de ... perspicacitate!
Chestia cu „ghinION”
strâns legat de un ION
a căzut, praf şi scântei
de când avem PDL-ei!
duminică, 16 mai 2010
Epigrame şi istorie,
istorie şi epigrame
sau
Mult necaz şi ... ceva haz
Între hârtiile pe care le-am înnegrit după Marea Revoluţiune din '89 şi apoi le-am făcut uitate prin sertare dau, deunăzi, de nişte, le-am poreclit eu la repezeală, epigrame...Văzând, prin amar de ani cum se înalţă mlădiţele noii şi originalei noastre democraţii, cum îşi fac loc şi ies la lumină muguraşii fragezi ai politicii postdecebriste, direct din pâcla deasă a vechii societăţi, am zis să îngaim şi eu câte ceva între proprii mei pereţi,măcar pe hârtie, că pe ecranele Tv nicio speranţă, fiind ele prea invadate de revoluţionari, câtă frunză şi iarbă, abia născuţi din cenuşa comunismului, cenu'ă plină ochi, fireşte, şi de ADN-ul carnetelor lor de partid. Pe-atunci, în iureşul evenimentelor, cine mai avea timp de analize la microscop, de fapt, uşile laboratoarelor de profil erau închise pentru ...renovare. Apăruseră la lumina rampei, într-un ropot nestăpânit de apauze , noile partide democratice, care- nu-i aşa- urmau să puie în lumină, după I.Iliescu, valenţele democraţiei reale, bazate pe multipartidism. De unde să ştim noi atunci, înfierbântaţi cum eram, că acest multipartidism se va transforma, cândva, în multibanditism. Aşa a fost să fie... E de vină, desigur, Mioriţa . Nicio aluzie la Mioriţa, soţia domnului şi mult stimatului intelectual şi miliardar ministru Adriean Videanu. În niciun caz, subliniez cu toată tăria...Dar să trec la zisele epigrame (catrene)regăsite acum, care ar putea sugera o întoarcere în timp, printre acele fapte şi oameni care ne-au răsfaţat cu „implicarea” lor totală şi absolut dezinteresată, unicul lor scop fiind acela de a ne logodi pe noi, poporul, pentru totdeauna, cu fericirea. Nefiind scrise cu „program” ele, epigramele, descriu un drum destul de sinuos, cu multe gropi şi alunecări, urmâd capriciile unei consecvenţe a scrisului total deficitare. Nu mi-am propus să fiu epigramist ştiind prea bine că unii dintre ei s-au numit Cincinat Pavelescu , Păstorel ...Deci, să trecem la recuperări, că tot nu le mai plăteste dl.Boc... ca să facă economii la buget.
Vă mai aduceţi aminte de un anume Gh. Răducanu, cel care a prezentat ca semn electoral
al noii înfiinţate Partide a Ţiganilor ”Asul de treflă”. Ce rapiditate, câtă inspiraţie! În consecinţă, am dat cu condeiul:
Semnul vostru, n-am ce zice
este foarte inspirat:
Răducanule, amice
spune drept, nu-i de furat?
Plin de avânt s-a dovedit şi tovarăşul Vasile Verdeţ, meşterind Partidul Socialist al Muncii -P.S.M.,formaţie contând pe umerii şi braţele de oţel ale clasei muncitoare, clasă căreia i s-a pus după câţiva ani la cap marea cruce a privatizării haotice. Alegându-şi ca semn electoral”Soarele”, semn folosit de comunişti la primele alegeri ...ne-democratice din 46. Deci, votaţi „Soarele!”. Mai mult nu m-a dus mintea, şi am scris.
Indemnul P.S.M. este tardiv
de nu cumva chiar maladiv:
s-aplici stampila cu „votat”
pe-un Soare care-a scăpătat?
Cei mai vechi în viaţă îşi mai aduc aminte-poate- de simpaticul AI. Brătianu, care miza pe aura istorică a numelui său- o fi sau n-o fi -din vestita familie?Nu era, dar erau destui care îi apreciau ţăcălia şi vorbaria şugubeaţă. Mai ales dizertaţiile despre beneficiile, pentru fomişti, a cultivării cartofului. I-am dedicat următoarele:
Domnul Brătianu a sădit cartofi
a făcut sfeştanii şi a ars tămâie,
rezultatul însă-s bulbii din pantofi
iar tuberculi noi, vechile-i... călcâie!
O vie emoţie „culturală”stârnit apariţia la pielea goală, în premieră, în Playboy a unei frumuseţi feminine din România. Numele ei intrat în legenda ieşirii hotărâte din teritoriul pudorii, Dana Săvuică.
Am admirat această adevărată cucerire democratică... şi am însăilat în consecintă, folosindu-mi rezervele patriotice din dotare:
Un nud servit privirilor nu strică,
să aibă la desert Vasile sau Mitică;
după-un pahar de vin, vodcă sau ţuică,
ar merge, zău, şi ...Săvuică!
Guvernele României au învăţat, de la an la an, mânuirea cu dexteritate a asa numitelor Ordonanţe de urgenţă. Numarul lor a crescut exponenţial şi pentru a fi ratificate mai uşor au fost- şi sunt- „poleite” cu argumente,,strălucitoare”.
În pomul nostru de Crăciun
ce-avem să punem nu mai spun,
e clar, la vremea de scadenţă,
doar Ordonanţe de ... urgenţă.
A fost o perioadă (guvern Radu Vasile/ Ciorbea )a tranziţiei noastre nesfârşite când în vogă era expresia „luminiţa de la capătul tunelului”, adică asteptaţi că va veni şi bunăstarea.Până atunci unele tinere au găsit soluţia -practicarea prostituţiei în Turcia.
Dragă Luminţo, noi te-am aşteptat,
dar tu, rea de muscă, ne-ai abandonat,
părăsişi ...tunelul, ce să mai aburci ?
Ne-ai lasat cu Radu şi-ai plecat la ... turci!
Pentru a învinge în alegeri patidul condus de Ion Iliescu, Convenţia Democratică , încopită din partidele de opozitie, a inventat aşa zisul „Contract cu Romania”, ca program politic, de fapt, un pomelnic de promisiuni deşarte adresat alegătorilor.
Contractul lor cu România
n-aşi zice ca a fost chiar nul,
căci reciclat din nou la Letea
sta atârnat în băi...ca sul...
Fostul ministru Daniel Daianu, despre care se spune ca ar fi fost colaborator al Securităţii ( nu băgăm mâna în foc) a susţinut la un moment dat ideia introducerii unei „taxe de solidaritate”.
Eu unul nu spun nu se poate,
căci dacă-i bal să fie bal,
dar nu „de so-li-da-ri-ta-te”
ci de securitate-i mai normal.
Fără o operă care să-l recomande, profesorul Gabriel Ţepelea, devenit după 89 politician PNT-CD, a fost primit in Academie. Nu e singurul, din păcate, profitor de marea inghesuială... democrtică din acei ani...
Dau ţepe unii pentru sume
mai mari ,mai mici, doar bani să fie!
Ţepelea-a dat pentru renume -
şi uite-l în Academie.
Pozând în... dizident, ca mulţi alţii, prozatorul Marius Tupan a făcut mare caz de faptul că vechiul regim i-ar fi ars „pe rug”, un roman nonconformist la ordinul cenzurii...
Cică domnului Tupan
dictaura-i arse un roman,
gestu-a fost devastator,
că l-a făcut pe dată... scriitor.
Ziarele au vorbit mult, la un moment dat, de escrocul Erdely, care ar fi avut la activ multe infractiuni financiare, din care a scapat bazma curată cu ajutorul justitiei corupte.
Domnul Erdely, ţeparul
zice-se, fură cu carul ,
eu zic ,însă, derbedeul
fură cu... UDMR-ul.
După anuntul unei retrageri din arenă, la incheierea mandatului prezidential, a apărut zvonul că „Emil Constantinescu s-a hotarat să revină în forţă în politică”. O ştire de prima pagină, pentru cateva zile, care n-a speriat pe nimeni...
La această ştire de ziar
încadrată la vedere în chenar
vin cu-n adevăr ştiut de-orcine;
netratat, virusul revine...
Câţiva intelectuali elitişti din Transilvania au cerut federalizarea României în revista „Provincia” . O mai aparea şi azi? Chestia a produs o oarecare emţie.
Lăsară unii tomuri de gândire
să intre demni în nemurire,
lasaţi şi voi „provincialilor” ceva,
o operă, hârtie de hazna.
Intre atâtea declaraţii bombă, a apărut şi cea a unui maghiar de vază , conform căreia i-ar fi ruşine că s-a născut în România. O adevărată fată mare...
Eu credeam că nemtudom
are-o rimă şi în „om”,
dar m-ai contrazis pe loc:
„Eu maghiar, eu dobitoc!”
La 12 de ani de tranziţie România , s-a spus, a cucerit supremaţia în Europa la TBC, tifos HIV şi trichineloză. Altă performanţă aşteptată de naţiune cu sufletul la gură!
Suntem, în fine, campioni
conduşi ba de Emili, ba de Ioni,
e limpede, o plată pentru ei
ar fi un meci de box cu Doroftei!
Moda „acordurilor sociale” dintre guvern şi sindicate ocupa la un moment dat spaţiile de publicitate ale televiziunilor.
Un nou Acord se profilează,
sindicalişti, capul pe pernă,
de ce doar „pace socială”
şi nu o linişte eternă.
Şi dă-i, şi dă-i si luptă... Cu flagelul corupţiei . In stil românesc, lupta continuă, cu acelaşi succes, si azi, dusă de Dna, Ani şi alte Anişoare...
Realitatea ne învaţă :
corupţia se lăfăie în viaţă,
iar lupta împotriva ei, cea cu bulboane,
în seminarii si simpozioane.
Din nou, Ion Iliescu, savant, despre coruptie...
Corupţia, să ştiţi şi voi, măi dragă,
e un cuvânt ce vine de la şpagă,
e-un fenomen complex, cu largi valenţe,
cum să-l distrug, când nu am competenţe?
Soseaua de centura a capitalei intrând în posesia unei noi definiţii...
Şoseaua de centură se strămută
din zonele cu bălţi şi cu cucută,
altfel nu se explică-n Bucureşti
puhoaiele de curve şi de peşti...
Dl. Mihăileascu-Micky- spagă a făcut epocă folosind expresia „ciocul mic” la adresa opozitiei
Chestia cu ciocul mic
m-a lăsat perplex un pic
scoala ta de demnitari
o urmaşi în Ferentari ...
De curând poeta Angela Marinescu a scos volumul de poeme „Probleme personale”. Intr-o poezie, mult apreciată de unii critici literari ,vorbeşte despre un anume agasant „ anus sângerând”. Să fie al dânsei? Să fie vorba de trenci sau de cum se zice mai stiintific de hemoroizi?
Nu neg ca ai probleme personale mari,
dar văd ca le rezolvi instantaneu
fără să mergi la medici sau ghişeu,
ci doar la critici literari.
In ultimul timp, nemultumiti de măsurile, chipurile, anticriză, tot mai mulţi rumâni il contestă pe preşedintele Băsescu . El se sacrifică pentru binele comun şi ei il injură...
Aţi crezut că umpleti sacul
tot votându-l cu avan
însă l-ati văzut pe Dracu’,
chiar pe Dracu’... Superman!
Dar nici apropiaţii preşedintelui nu scapaăde sudalmele populare...
Videanu, Udrea, Blaga si Berceanu
cică-au furat temeinic, cu toptanu’,
eu cred ca asta ar fi un mizilic:
măsura-i alta: marele Boc mic.
Pentru a nu încheia prea brusc, apelez la încă o recuperare... Este vorba despre poezia Întrebări apărută în nr.5, -223-mai 200,5 al ziarului Arcaşul, publicaţie independentă românească , ce apare la Cernauţi sub conducerea poetului Vasile Tărâţeanu.
Întrebări
Române, mai trăieşti, mai ai suflare ?
Parcă-i purta la cap o lumânare…
Eşti încă viu ? Mai ştii ce-i bucuria ?
Te-ai cununat cumva cu agonia ?
Te văd umblând prin colburi şi paragini,
Iar drumul ţi-e de-o vreme pe la margini,
Cauţi ceva anume ? Vreo frântură
Dintr-o sămânţă pusă, hăt, în arătură ?
Mai cauţi rodul ? Ia-l de unde nu e…
Doar soarele pe boltă încă suie,
Tu îl priveşti şi te-amăgeşti cu gândul
Că în curând îţi va veni şi ţie rândul,
Nu scapi de Mioriţa ta, ţi-e dragă,
Dar ea, sărmana, nu-ţi bagă-n desagă,
Iar pentru ea ocări primeşti destule,
Şi nu porumb sau altele-n pătule.
Române, mai trăieşti, mai ai suflare ?
Acordă-ţi ţie însuţi îndurare
Şi somnul lasă-l, plânsul de asemeni,
Încearcă după cum ai fost, să-ţi semeni…
Florin Costinescu
istorie şi epigrame
sau
Mult necaz şi ... ceva haz
Între hârtiile pe care le-am înnegrit după Marea Revoluţiune din '89 şi apoi le-am făcut uitate prin sertare dau, deunăzi, de nişte, le-am poreclit eu la repezeală, epigrame...Văzând, prin amar de ani cum se înalţă mlădiţele noii şi originalei noastre democraţii, cum îşi fac loc şi ies la lumină muguraşii fragezi ai politicii postdecebriste, direct din pâcla deasă a vechii societăţi, am zis să îngaim şi eu câte ceva între proprii mei pereţi,măcar pe hârtie, că pe ecranele Tv nicio speranţă, fiind ele prea invadate de revoluţionari, câtă frunză şi iarbă, abia născuţi din cenuşa comunismului, cenu'ă plină ochi, fireşte, şi de ADN-ul carnetelor lor de partid. Pe-atunci, în iureşul evenimentelor, cine mai avea timp de analize la microscop, de fapt, uşile laboratoarelor de profil erau închise pentru ...renovare. Apăruseră la lumina rampei, într-un ropot nestăpânit de apauze , noile partide democratice, care- nu-i aşa- urmau să puie în lumină, după I.Iliescu, valenţele democraţiei reale, bazate pe multipartidism. De unde să ştim noi atunci, înfierbântaţi cum eram, că acest multipartidism se va transforma, cândva, în multibanditism. Aşa a fost să fie... E de vină, desigur, Mioriţa . Nicio aluzie la Mioriţa, soţia domnului şi mult stimatului intelectual şi miliardar ministru Adriean Videanu. În niciun caz, subliniez cu toată tăria...Dar să trec la zisele epigrame (catrene)regăsite acum, care ar putea sugera o întoarcere în timp, printre acele fapte şi oameni care ne-au răsfaţat cu „implicarea” lor totală şi absolut dezinteresată, unicul lor scop fiind acela de a ne logodi pe noi, poporul, pentru totdeauna, cu fericirea. Nefiind scrise cu „program” ele, epigramele, descriu un drum destul de sinuos, cu multe gropi şi alunecări, urmâd capriciile unei consecvenţe a scrisului total deficitare. Nu mi-am propus să fiu epigramist ştiind prea bine că unii dintre ei s-au numit Cincinat Pavelescu , Păstorel ...Deci, să trecem la recuperări, că tot nu le mai plăteste dl.Boc... ca să facă economii la buget.
Vă mai aduceţi aminte de un anume Gh. Răducanu, cel care a prezentat ca semn electoral
al noii înfiinţate Partide a Ţiganilor ”Asul de treflă”. Ce rapiditate, câtă inspiraţie! În consecinţă, am dat cu condeiul:
Semnul vostru, n-am ce zice
este foarte inspirat:
Răducanule, amice
spune drept, nu-i de furat?
Plin de avânt s-a dovedit şi tovarăşul Vasile Verdeţ, meşterind Partidul Socialist al Muncii -P.S.M.,formaţie contând pe umerii şi braţele de oţel ale clasei muncitoare, clasă căreia i s-a pus după câţiva ani la cap marea cruce a privatizării haotice. Alegându-şi ca semn electoral”Soarele”, semn folosit de comunişti la primele alegeri ...ne-democratice din 46. Deci, votaţi „Soarele!”. Mai mult nu m-a dus mintea, şi am scris.
Indemnul P.S.M. este tardiv
de nu cumva chiar maladiv:
s-aplici stampila cu „votat”
pe-un Soare care-a scăpătat?
Cei mai vechi în viaţă îşi mai aduc aminte-poate- de simpaticul AI. Brătianu, care miza pe aura istorică a numelui său- o fi sau n-o fi -din vestita familie?Nu era, dar erau destui care îi apreciau ţăcălia şi vorbaria şugubeaţă. Mai ales dizertaţiile despre beneficiile, pentru fomişti, a cultivării cartofului. I-am dedicat următoarele:
Domnul Brătianu a sădit cartofi
a făcut sfeştanii şi a ars tămâie,
rezultatul însă-s bulbii din pantofi
iar tuberculi noi, vechile-i... călcâie!
O vie emoţie „culturală”stârnit apariţia la pielea goală, în premieră, în Playboy a unei frumuseţi feminine din România. Numele ei intrat în legenda ieşirii hotărâte din teritoriul pudorii, Dana Săvuică.
Am admirat această adevărată cucerire democratică... şi am însăilat în consecintă, folosindu-mi rezervele patriotice din dotare:
Un nud servit privirilor nu strică,
să aibă la desert Vasile sau Mitică;
după-un pahar de vin, vodcă sau ţuică,
ar merge, zău, şi ...Săvuică!
Guvernele României au învăţat, de la an la an, mânuirea cu dexteritate a asa numitelor Ordonanţe de urgenţă. Numarul lor a crescut exponenţial şi pentru a fi ratificate mai uşor au fost- şi sunt- „poleite” cu argumente,,strălucitoare”.
În pomul nostru de Crăciun
ce-avem să punem nu mai spun,
e clar, la vremea de scadenţă,
doar Ordonanţe de ... urgenţă.
A fost o perioadă (guvern Radu Vasile/ Ciorbea )a tranziţiei noastre nesfârşite când în vogă era expresia „luminiţa de la capătul tunelului”, adică asteptaţi că va veni şi bunăstarea.Până atunci unele tinere au găsit soluţia -practicarea prostituţiei în Turcia.
Dragă Luminţo, noi te-am aşteptat,
dar tu, rea de muscă, ne-ai abandonat,
părăsişi ...tunelul, ce să mai aburci ?
Ne-ai lasat cu Radu şi-ai plecat la ... turci!
Pentru a învinge în alegeri patidul condus de Ion Iliescu, Convenţia Democratică , încopită din partidele de opozitie, a inventat aşa zisul „Contract cu Romania”, ca program politic, de fapt, un pomelnic de promisiuni deşarte adresat alegătorilor.
Contractul lor cu România
n-aşi zice ca a fost chiar nul,
căci reciclat din nou la Letea
sta atârnat în băi...ca sul...
Fostul ministru Daniel Daianu, despre care se spune ca ar fi fost colaborator al Securităţii ( nu băgăm mâna în foc) a susţinut la un moment dat ideia introducerii unei „taxe de solidaritate”.
Eu unul nu spun nu se poate,
căci dacă-i bal să fie bal,
dar nu „de so-li-da-ri-ta-te”
ci de securitate-i mai normal.
Fără o operă care să-l recomande, profesorul Gabriel Ţepelea, devenit după 89 politician PNT-CD, a fost primit in Academie. Nu e singurul, din păcate, profitor de marea inghesuială... democrtică din acei ani...
Dau ţepe unii pentru sume
mai mari ,mai mici, doar bani să fie!
Ţepelea-a dat pentru renume -
şi uite-l în Academie.
Pozând în... dizident, ca mulţi alţii, prozatorul Marius Tupan a făcut mare caz de faptul că vechiul regim i-ar fi ars „pe rug”, un roman nonconformist la ordinul cenzurii...
Cică domnului Tupan
dictaura-i arse un roman,
gestu-a fost devastator,
că l-a făcut pe dată... scriitor.
Ziarele au vorbit mult, la un moment dat, de escrocul Erdely, care ar fi avut la activ multe infractiuni financiare, din care a scapat bazma curată cu ajutorul justitiei corupte.
Domnul Erdely, ţeparul
zice-se, fură cu carul ,
eu zic ,însă, derbedeul
fură cu... UDMR-ul.
După anuntul unei retrageri din arenă, la incheierea mandatului prezidential, a apărut zvonul că „Emil Constantinescu s-a hotarat să revină în forţă în politică”. O ştire de prima pagină, pentru cateva zile, care n-a speriat pe nimeni...
La această ştire de ziar
încadrată la vedere în chenar
vin cu-n adevăr ştiut de-orcine;
netratat, virusul revine...
Câţiva intelectuali elitişti din Transilvania au cerut federalizarea României în revista „Provincia” . O mai aparea şi azi? Chestia a produs o oarecare emţie.
Lăsară unii tomuri de gândire
să intre demni în nemurire,
lasaţi şi voi „provincialilor” ceva,
o operă, hârtie de hazna.
Intre atâtea declaraţii bombă, a apărut şi cea a unui maghiar de vază , conform căreia i-ar fi ruşine că s-a născut în România. O adevărată fată mare...
Eu credeam că nemtudom
are-o rimă şi în „om”,
dar m-ai contrazis pe loc:
„Eu maghiar, eu dobitoc!”
La 12 de ani de tranziţie România , s-a spus, a cucerit supremaţia în Europa la TBC, tifos HIV şi trichineloză. Altă performanţă aşteptată de naţiune cu sufletul la gură!
Suntem, în fine, campioni
conduşi ba de Emili, ba de Ioni,
e limpede, o plată pentru ei
ar fi un meci de box cu Doroftei!
Moda „acordurilor sociale” dintre guvern şi sindicate ocupa la un moment dat spaţiile de publicitate ale televiziunilor.
Un nou Acord se profilează,
sindicalişti, capul pe pernă,
de ce doar „pace socială”
şi nu o linişte eternă.
Şi dă-i, şi dă-i si luptă... Cu flagelul corupţiei . In stil românesc, lupta continuă, cu acelaşi succes, si azi, dusă de Dna, Ani şi alte Anişoare...
Realitatea ne învaţă :
corupţia se lăfăie în viaţă,
iar lupta împotriva ei, cea cu bulboane,
în seminarii si simpozioane.
Din nou, Ion Iliescu, savant, despre coruptie...
Corupţia, să ştiţi şi voi, măi dragă,
e un cuvânt ce vine de la şpagă,
e-un fenomen complex, cu largi valenţe,
cum să-l distrug, când nu am competenţe?
Soseaua de centura a capitalei intrând în posesia unei noi definiţii...
Şoseaua de centură se strămută
din zonele cu bălţi şi cu cucută,
altfel nu se explică-n Bucureşti
puhoaiele de curve şi de peşti...
Dl. Mihăileascu-Micky- spagă a făcut epocă folosind expresia „ciocul mic” la adresa opozitiei
Chestia cu ciocul mic
m-a lăsat perplex un pic
scoala ta de demnitari
o urmaşi în Ferentari ...
De curând poeta Angela Marinescu a scos volumul de poeme „Probleme personale”. Intr-o poezie, mult apreciată de unii critici literari ,vorbeşte despre un anume agasant „ anus sângerând”. Să fie al dânsei? Să fie vorba de trenci sau de cum se zice mai stiintific de hemoroizi?
Nu neg ca ai probleme personale mari,
dar văd ca le rezolvi instantaneu
fără să mergi la medici sau ghişeu,
ci doar la critici literari.
In ultimul timp, nemultumiti de măsurile, chipurile, anticriză, tot mai mulţi rumâni il contestă pe preşedintele Băsescu . El se sacrifică pentru binele comun şi ei il injură...
Aţi crezut că umpleti sacul
tot votându-l cu avan
însă l-ati văzut pe Dracu’,
chiar pe Dracu’... Superman!
Dar nici apropiaţii preşedintelui nu scapaăde sudalmele populare...
Videanu, Udrea, Blaga si Berceanu
cică-au furat temeinic, cu toptanu’,
eu cred ca asta ar fi un mizilic:
măsura-i alta: marele Boc mic.
Pentru a nu încheia prea brusc, apelez la încă o recuperare... Este vorba despre poezia Întrebări apărută în nr.5, -223-mai 200,5 al ziarului Arcaşul, publicaţie independentă românească , ce apare la Cernauţi sub conducerea poetului Vasile Tărâţeanu.
Întrebări
Române, mai trăieşti, mai ai suflare ?
Parcă-i purta la cap o lumânare…
Eşti încă viu ? Mai ştii ce-i bucuria ?
Te-ai cununat cumva cu agonia ?
Te văd umblând prin colburi şi paragini,
Iar drumul ţi-e de-o vreme pe la margini,
Cauţi ceva anume ? Vreo frântură
Dintr-o sămânţă pusă, hăt, în arătură ?
Mai cauţi rodul ? Ia-l de unde nu e…
Doar soarele pe boltă încă suie,
Tu îl priveşti şi te-amăgeşti cu gândul
Că în curând îţi va veni şi ţie rândul,
Nu scapi de Mioriţa ta, ţi-e dragă,
Dar ea, sărmana, nu-ţi bagă-n desagă,
Iar pentru ea ocări primeşti destule,
Şi nu porumb sau altele-n pătule.
Române, mai trăieşti, mai ai suflare ?
Acordă-ţi ţie însuţi îndurare
Şi somnul lasă-l, plânsul de asemeni,
Încearcă după cum ai fost, să-ţi semeni…
Florin Costinescu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)