Epigrame şi istorie,
istorie şi epigrame
sau
Mult necaz şi ... ceva haz

Între hârtiile pe care le-am înnegrit după Marea Revoluţiune din '89 şi apoi le-am făcut uitate prin sertare dau, deunăzi, de nişte, le-am poreclit eu la repezeală, epigrame...Văzând, prin amar de ani cum se înalţă mlădiţele noii şi originalei noastre democraţii, cum îşi fac loc şi ies la lumină muguraşii fragezi ai politicii postdecebriste, direct din pâcla deasă a vechii societăţi, am zis să îngaim şi eu câte ceva între proprii mei pereţi,măcar pe hârtie, că pe ecranele Tv nicio speranţă, fiind ele prea invadate de revoluţionari, câtă frunză şi iarbă, abia născuţi din cenuşa comunismului, cenu'ă plină ochi, fireşte, şi de ADN-ul carnetelor lor de partid. Pe-atunci, în iureşul evenimentelor, cine mai avea timp de analize la microscop, de fapt, uşile laboratoarelor de profil erau închise pentru ...renovare. Apăruseră la lumina rampei, într-un ropot nestăpânit de apauze , noile partide democratice, care- nu-i aşa- urmau să puie în lumină, după I.Iliescu, valenţele democraţiei reale, bazate pe multipartidism. De unde să ştim noi atunci, înfierbântaţi cum eram, că acest multipartidism se va transforma, cândva, în multibanditism. Aşa a fost să fie... E de vină, desigur, Mioriţa . Nicio aluzie la Mioriţa, soţia domnului şi mult stimatului intelectual şi miliardar ministru Adriean Videanu. În niciun caz, subliniez cu toată tăria...Dar să trec la zisele epigrame (catrene)regăsite acum, care ar putea sugera o întoarcere în timp, printre acele fapte şi oameni care ne-au răsfaţat cu „implicarea” lor totală şi absolut dezinteresată, unicul lor scop fiind acela de a ne logodi pe noi, poporul, pentru totdeauna, cu fericirea. Nefiind scrise cu „program” ele, epigramele, descriu un drum destul de sinuos, cu multe gropi şi alunecări, urmâd capriciile unei consecvenţe a scrisului total deficitare. Nu mi-am propus să fiu epigramist ştiind prea bine că unii dintre ei s-au numit Cincinat Pavelescu , Păstorel ...Deci, să trecem la recuperări, că tot nu le mai plăteste dl.Boc... ca să facă economii la buget.

Vă mai aduceţi aminte de un anume Gh. Răducanu, cel care a prezentat ca semn electoral
al noii înfiinţate Partide a Ţiganilor ”Asul de treflă”. Ce rapiditate, câtă inspiraţie! În consecinţă, am dat cu condeiul:

Semnul vostru, n-am ce zice
este foarte inspirat:
Răducanule, amice
spune drept, nu-i de furat?

Plin de avânt s-a dovedit şi tovarăşul Vasile Verdeţ, meşterind Partidul Socialist al Muncii -P.S.M.,formaţie contând pe umerii şi braţele de oţel ale clasei muncitoare, clasă căreia i s-a pus după câţiva ani la cap marea cruce a privatizării haotice. Alegându-şi ca semn electoral”Soarele”, semn folosit de comunişti la primele alegeri ...ne-democratice din 46. Deci, votaţi „Soarele!”. Mai mult nu m-a dus mintea, şi am scris.

Indemnul P.S.M. este tardiv
de nu cumva chiar maladiv:
s-aplici stampila cu „votat”
pe-un Soare care-a scăpătat?

Cei mai vechi în viaţă îşi mai aduc aminte-poate- de simpaticul AI. Brătianu, care miza pe aura istorică a numelui său- o fi sau n-o fi -din vestita familie?Nu era, dar erau destui care îi apreciau ţăcălia şi vorbaria şugubeaţă. Mai ales dizertaţiile despre beneficiile, pentru fomişti, a cultivării cartofului. I-am dedicat următoarele:

Domnul Brătianu a sădit cartofi
a făcut sfeştanii şi a ars tămâie,
rezultatul însă-s bulbii din pantofi
iar tuberculi noi, vechile-i... călcâie!

O vie emoţie „culturală”stârnit apariţia la pielea goală, în premieră, în Playboy a unei frumuseţi feminine din România. Numele ei intrat în legenda ieşirii hotărâte din teritoriul pudorii, Dana Săvuică.
Am admirat această adevărată cucerire democratică... şi am însăilat în consecintă, folosindu-mi rezervele patriotice din dotare:

Un nud servit privirilor nu strică,
să aibă la desert Vasile sau Mitică;
după-un pahar de vin, vodcă sau ţuică,
ar merge, zău, şi ...Săvuică!

Guvernele României au învăţat, de la an la an, mânuirea cu dexteritate a asa numitelor Ordonanţe de urgenţă. Numarul lor a crescut exponenţial şi pentru a fi ratificate mai uşor au fost- şi sunt- „poleite” cu argumente,,strălucitoare”.

În pomul nostru de Crăciun
ce-avem să punem nu mai spun,
e clar, la vremea de scadenţă,
doar Ordonanţe de ... urgenţă.

A fost o perioadă (guvern Radu Vasile/ Ciorbea )a tranziţiei noastre nesfârşite când în vogă era expresia „luminiţa de la capătul tunelului”, adică asteptaţi că va veni şi bunăstarea.Până atunci unele tinere au găsit soluţia -practicarea prostituţiei în Turcia.

Dragă Luminţo, noi te-am aşteptat,
dar tu, rea de muscă, ne-ai abandonat,
părăsişi ...tunelul, ce să mai aburci ?
Ne-ai lasat cu Radu şi-ai plecat la ... turci!

Pentru a învinge în alegeri patidul condus de Ion Iliescu, Convenţia Democratică , încopită din partidele de opozitie, a inventat aşa zisul „Contract cu Romania”, ca program politic, de fapt, un pomelnic de promisiuni deşarte adresat alegătorilor.

Contractul lor cu România
n-aşi zice ca a fost chiar nul,
căci reciclat din nou la Letea
sta atârnat în băi...ca sul...

Fostul ministru Daniel Daianu, despre care se spune ca ar fi fost colaborator al Securităţii ( nu băgăm mâna în foc) a susţinut la un moment dat ideia introducerii unei „taxe de solidaritate”.

Eu unul nu spun nu se poate,
căci dacă-i bal să fie bal,
dar nu „de so-li-da-ri-ta-te”
ci de securitate-i mai normal.

Fără o operă care să-l recomande, profesorul Gabriel Ţepelea, devenit după 89 politician PNT-CD, a fost primit in Academie. Nu e singurul, din păcate, profitor de marea inghesuială... democrtică din acei ani...

Dau ţepe unii pentru sume
mai mari ,mai mici, doar bani să fie!
Ţepelea-a dat pentru renume -
şi uite-l în Academie.

Pozând în... dizident, ca mulţi alţii, prozatorul Marius Tupan a făcut mare caz de faptul că vechiul regim i-ar fi ars „pe rug”, un roman nonconformist la ordinul cenzurii...

Cică domnului Tupan
dictaura-i arse un roman,
gestu-a fost devastator,
că l-a făcut pe dată... scriitor.

Ziarele au vorbit mult, la un moment dat, de escrocul Erdely, care ar fi avut la activ multe infractiuni financiare, din care a scapat bazma curată cu ajutorul justitiei corupte.

Domnul Erdely, ţeparul
zice-se, fură cu carul ,
eu zic ,însă, derbedeul
fură cu... UDMR-ul.

După anuntul unei retrageri din arenă, la incheierea mandatului prezidential, a apărut zvonul că „Emil Constantinescu s-a hotarat să revină în forţă în politică”. O ştire de prima pagină, pentru cateva zile, care n-a speriat pe nimeni...

La această ştire de ziar
încadrată la vedere în chenar
vin cu-n adevăr ştiut de-orcine;
netratat, virusul revine...

Câţiva intelectuali elitişti din Transilvania au cerut federalizarea României în revista „Provincia” . O mai aparea şi azi? Chestia a produs o oarecare emţie.

Lăsară unii tomuri de gândire
să intre demni în nemurire,
lasaţi şi voi „provincialilor” ceva,
o operă, hârtie de hazna.

Intre atâtea declaraţii bombă, a apărut şi cea a unui maghiar de vază , conform căreia i-ar fi ruşine că s-a născut în România. O adevărată fată mare...

Eu credeam că nemtudom
are-o rimă şi în „om”,
dar m-ai contrazis pe loc:
„Eu maghiar, eu dobitoc!”

La 12 de ani de tranziţie România , s-a spus, a cucerit supremaţia în Europa la TBC, tifos HIV şi trichineloză. Altă performanţă aşteptată de naţiune cu sufletul la gură!

Suntem, în fine, campioni
conduşi ba de Emili, ba de Ioni,
e limpede, o plată pentru ei
ar fi un meci de box cu Doroftei!

Moda „acordurilor sociale” dintre guvern şi sindicate ocupa la un moment dat spaţiile de publicitate ale televiziunilor.

Un nou Acord se profilează,
sindicalişti, capul pe pernă,
de ce doar „pace socială”
şi nu o linişte eternă.

Şi dă-i, şi dă-i si luptă... Cu flagelul corupţiei . In stil românesc, lupta continuă, cu acelaşi succes, si azi, dusă de Dna, Ani şi alte Anişoare...

Realitatea ne învaţă :
corupţia se lăfăie în viaţă,
iar lupta împotriva ei, cea cu bulboane,
în seminarii si simpozioane.

Din nou, Ion Iliescu, savant, despre coruptie...

Corupţia, să ştiţi şi voi, măi dragă,
e un cuvânt ce vine de la şpagă,
e-un fenomen complex, cu largi valenţe,
cum să-l distrug, când nu am competenţe?

Soseaua de centura a capitalei intrând în posesia unei noi definiţii...

Şoseaua de centură se strămută
din zonele cu bălţi şi cu cucută,
altfel nu se explică-n Bucureşti
puhoaiele de curve şi de peşti...

Dl. Mihăileascu-Micky- spagă a făcut epocă folosind expresia „ciocul mic” la adresa opozitiei

Chestia cu ciocul mic
m-a lăsat perplex un pic
scoala ta de demnitari
o urmaşi în Ferentari ...

De curând poeta Angela Marinescu a scos volumul de poeme „Probleme personale”. Intr-o poezie, mult apreciată de unii critici literari ,vorbeşte despre un anume agasant „ anus sângerând”. Să fie al dânsei? Să fie vorba de trenci sau de cum se zice mai stiintific de hemoroizi?
Nu neg ca ai probleme personale mari,
dar văd ca le rezolvi instantaneu
fără să mergi la medici sau ghişeu,
ci doar la critici literari.

In ultimul timp, nemultumiti de măsurile, chipurile, anticriză, tot mai mulţi rumâni il contestă pe preşedintele Băsescu . El se sacrifică pentru binele comun şi ei il injură...

Aţi crezut că umpleti sacul
tot votându-l cu avan
însă l-ati văzut pe Dracu’,
chiar pe Dracu’... Superman!

Dar nici apropiaţii preşedintelui nu scapaăde sudalmele populare...

Videanu, Udrea, Blaga si Berceanu
cică-au furat temeinic, cu toptanu’,
eu cred ca asta ar fi un mizilic:
măsura-i alta: marele Boc mic.

Pentru a nu încheia prea brusc, apelez la încă o recuperare... Este vorba despre poezia Întrebări apărută în nr.5, -223-mai 200,5 al ziarului Arcaşul, publicaţie independentă românească , ce apare la Cernauţi sub conducerea poetului Vasile Tărâţeanu.

Întrebări

Române, mai trăieşti, mai ai suflare ?
Parcă-i purta la cap o lumânare…
Eşti încă viu ? Mai ştii ce-i bucuria ?
Te-ai cununat cumva cu agonia ?

Te văd umblând prin colburi şi paragini,
Iar drumul ţi-e de-o vreme pe la margini,
Cauţi ceva anume ? Vreo frântură
Dintr-o sămânţă pusă, hăt, în arătură ?

Mai cauţi rodul ? Ia-l de unde nu e…
Doar soarele pe boltă încă suie,
Tu îl priveşti şi te-amăgeşti cu gândul
Că în curând îţi va veni şi ţie rândul,

Nu scapi de Mioriţa ta, ţi-e dragă,
Dar ea, sărmana, nu-ţi bagă-n desagă,
Iar pentru ea ocări primeşti destule,
Şi nu porumb sau altele-n pătule.

Române, mai trăieşti, mai ai suflare ?
Acordă-ţi ţie însuţi îndurare
Şi somnul lasă-l, plânsul de asemeni,
Încearcă după cum ai fost, să-ţi semeni…

Florin Costinescu