sâmbătă, 4 februarie 2012


Întâmplări din Piața Universității


De la senatorul melcilor, la senatorul viermilor…

România și românii, formula gustată din plin de politicienii aflați azi la putere, se afă în plin proces evolutivo–degenerativ, ca să spunem așa…Astfel, dacă până mai ieri vorbeam de existența, în țărișoara noastră, a unui anumit tip de senator, al melcilor, iată ca azi, am făcut saltul mult așteptat, consemnând apariția unui alt specimen de senator: al viermilor. Fenomenul a fost sesizat, în premieră, de  ultra-intelectualul, ultra-democratul și, în sfârșit, ultra-europeanul senator de vastă notorietate, deocamdată, națională, Iulian Urban, înregimentat în oastea de strânsură zisă, în trei cuvinte, Partidul Democrat Liberal. Luat de valul dorinței exprese de a pune un diagnostic “de partid”, cât mai exact, participanților la demonstrațiile din Piața Universitații împotriva duetului lugubru președintele Traian Băsescu-Emil Boc, care întrepretează cu multe, prea multe, note false, aria Anticrizei, acest diagnostician de ocazie s-a ambarcat la repezeală într-unul din baloanele de săpun ale actualei puteri pentru a survola teritoriul acelui spațiu din inima Bucureștiului în vederea formularii unei concluzii cât mai bine "documentate".Revenit pe pământ, acesta a aruncat pe piața insanităților, fatalmente, verdictul…stiințific: demonstranții nu sunt, cum se dau, cetățeni nemulțumiți de sapa de lemn pe care le-au pus-o pe umeri actualii guvernanți, ci direct, fără nicio discuție, niște viermi autentici. Niște viermi colcăind inform și care, culmea, mai flutură și Tricolorul! Pe care,vai, cu foamea lor nelegiuită, l-au și găurit, făcându-l să semene cu cel mai de demult, din anii 90,91…Nu e nicio îndoială, grăit-a Urbanul ilfovean: în Piața Universității avem de-aface cu o mini-răscoală a viermilor. "I-am văzut eu de sus, erau viermi, de trei ori, viermi..."a declarat el cu toată convingerea nelegiuitului. Deci, fraților PDL-iști, ce merită în principal viermii când ies la drumul mare? Răspunsul e simplu: să fie striviți! Sau, cel puțin puși pe fugă cu DDT-ul! Niște viermi să ne strice nouă strălucita guvernare? Adică toate succesurile de până acușica, de vorbește toată Europa de noi, de măsurili dureroase, dar necesare, pe care le-am luatără?! 
Și totuși, zelul "științific" depus de Iulian Urban, acest  autentic senator al viermilor, n-a condus și la o încununare cu lauri pentru extraordinara descoperire, la prinderea în pieptu-i de aramă, în cadru oficial, la Cotroceni, a vreunei medalii pentru merite deosebite, cum se obișnuiește, pentru noi și ai nostri...
Situația îmi aduce aminte de niște versuri-celebre cândva- ale poetului Mihai Ursachi: „Un cetățean din Tecuci a avut un motor, dar nu i-a folosit la nimic...”Parafrazând:” Un pedelist(...din Ilfov)  a văzut viermi, dar nu i-a folosit la nimic...”S-ar putea spune chiar mai mult, că a pățit-o. Și asta pentru că alți savanți de același calibru ai partidului său, dar în domeniul datului la întors sau a întorsului de macaz în caz de avarie, i-au contestat, strategic, de ochii lumii, magnifica-i descoperire a viermilor în Piața Universității. Iulian Urban a vrut, în termeni fotbalistici, să dea un euro-gol în poarta demonstranților, dar propriul lui partid (deh, propria-i piele!) a mutat puțin poarta, atât cât mingea șutată de el să întâlnească bara! Într-un fel, Boc i-a arătat ușa PDL-ului, cea de ieșire, iar el i-a trecut pragul, simulând... demisia.Cum care demisie?Aia de onoare! Poate... Cine știe, o există  onoare și printre unii viermi…Dar numai de...Ilfov!

Înțelegând suferința zisului Urban, acum, la ceas de ger năpraznic, când stelele prind a se așeza altfel pe cerul politichiei românești, ne-am gândit să-i oferim, din generoziate, spre veșnică consolare, o pagină de literatură universală adecvată interesului său în materie de viermi. Intenția noastră sinceră de a consola un suflet și o conștiință(câtă e!) aflate în derivă, este  susținută, sub raport , oarecum pedagogic, de un poem scris de un autor mare, iubitor de oameni și de democrație, pe numele lui Carl Sandburg. Sperăm ca poezia pe care o redăm mai jos, a ilustrului autor american, îl va ajuta pe eroul nostru fost pedelist, să înțeleagă diferența dintre vermi și oameni, îl va îndemna la anumite reflecții, în sfârșit, îi va servi ca medicament care îi va ameliora suferințele de tot felul...



Carl Sandburg

Viermii și vântul

Viermii preferă să fie viermi.
Întrebați un vierme și el va spune:”Cine știe
            ce poate ști un vierme?”
Viermii suie și coboară, pe deasupra și pe dedesubt.
Viermii iubesc tunelurile.
Când viermii vorbesc, vorbesc despre lumea viermilor.
Viermilor le place bezna.
Nici soarele, nici luna nu-i interesează pe viermi.
Viermii în zig-zag urăsc viermii în cercuri.
Viermii curbi n-au niciodată încredere în viermii pătrați.
Viermii știu ce vor viermii.
Viermii alunecători se feresc de viermii cățărători.
Un vierme îl întreabă pe altul:”Cum vă târâți
                burta astăzi?”
Forma unui vierme strâmb îl satisface pe un vierme strâmb.
Un vierme drept spune:”Dece să nu fii drept?”
Viermii obosiți de cățărat încep să alunece.
Viermii lungi alunecă mai curând decât viermii scurți.
Viermii de măsură mijlocie spun:”E bine să nu fii
                 nici lung, nici scurt”.
Viermii bătrâni îi învață pe viermii tineri să spună:”Nu vă
                 întristati în ceea ce  mă privește,
                 decît dacă ați fi fost vierme,
                 ați trăit în locuri pentru
                 viermi și ați citit cărți
                 pentru viermi.

Când viermii pleacă la războiu, se târăsc, ies
                ca să se bată, se târăsc
                din nou, ies și se bat din nou,
                și așa mai departe.
Viermii n-aud niciodată acolo jos vântul de sus, de de-asupra
                pământului, și uneori se întreabă:”Ce este vântul ăla
                de care se tot vorbește?
                                                                
                                                                  (Traducere: Eugen Jebeleanu)

Dacă dl. senator, azi independent, Iuliu Urban, se hotărește, în baza bunelor intenții afișate după, poate face un efort pentru memorizarea acestei poezii. Va lua o notă bună, pe merit. Eventual, o va recita cu ocazia viitoarelor alegeri anticipate. Anticipăm și noi, aplauze furtunoase….
Bineînțeles, se poate duce chiar și mâine în Piața Univesității să o recite și să le spună celor de acolo:"Fraților, eu am vrut să vă recit din Sandburg...Nu știu ce m-a apucat..."


Florin Costinescu