Scrierea în draci
Mare e grădina poeziei...
... însă a pseudo-poeziei e încă şi mai mare, dar, aş adauga repede, şi mai măreaţă; ehei, cât vezi cu ochii, numai frunză uscată şi iarbă pârjolită de talente din cale afară de năbădăiase. Unele , chiar geniale prin rezultatele lor, date cu premii ca cu... odicolon!. În recoltarea poeziei aparţinătoare celei de a doua categorii, ne ajută mult internetul, că altfel n-am putea faţă extraordinarei diversităţi de nume şi talente... remarcabile, gata să ne facă să cădem pe spate, ca-ntr-o reclamă cu detergenţi care scot „orice pată”. Astfel, răsfoind internetul, accesăm valoroasa revistă „Oglinda literară” şi după ce facem un tur de orizont, ne oprim la rubrica intitulată” Din topul celor mai forjate versuri”. Pentru că tot nu mai avem noi forje prin fabrici, ajunse la fie vechi, ce mi-am zis? Hait, unele au ajuns pe mâna poeţilor ! Le folosesc la fabricarea versurilor, la scoaterea lor cât mai catifelată din materia informă a inspiraţiei devoratoare.... Încep să citesc şi numa ce-mi dau cu mâna peste frunte de atâta strujire. Ascultaţi şi dv.:
Incendiu de ţâţe, arhitectură de maţe
Grăsană, slăbănoagă levitai cu un mosckovici în braţe
(...) fîlfîiai fetiţă, adolescentă, curvă, nevastă
pe faţă cu un surîs şi-un flegmon...
Fiind un citat nu cunoaştem titlul poeziei, dar îl bănuim a fi „Flegmon”, deoarece altceva mai... forjat nu se poate.
Autorul forjatelor de mai sus, în logica lucrurilor( cerem scuze memoriei lui T. Arghezi), un nume adunat pe un ... flegmon : Mircea Cărtărescu.Frumoase versuri, de citit la gura sobei cu amicul său Leo, celebrul critic de film, care şi-a expus nudul, culmea, tot pe internet. Dar forjarea continuă că, orice s-ar zice, e nevoie de poezie adevărată, care să meargă la sufletul poporului în timpul pauzei sale prelungite de masă, că tot e criză. Deci, alta la rând:
Vezi tu, de-aceia n-are vulpea puţă
Că sunt unii ca tine care pun piedică
La destin. Şi mai dă-te măta-n cur
Şi nu te mai scărpina în faţa mea.
Versurile acestea aparţin unui poet mai puţin cunoscut , mai minuscul -genial, dar- la o adică- la fel de talentat: Stelo ”extragere de radium” e poezia, spunea Maiakovschi. Şi câtă dreptate avea!) a fost recuperată din mica antologie a „Oglinzii literare”. Nu cunoaştem revistele de unde cu atâta migală şi aplomb tragico-umoristic au fost selectate. Nu de alta, dar am fi vrut să le felicităm pentru performanţa... fegmonică şi a scărpinatului în faţa cititorului.
Cu acelaşi aplomb poeticesc abordează versul şi scriitorul Babbba . Nu mai puţin realizate decât celelalte este creaţia sa întâlnită pe un saite , de altfel, susţinut dintr-o intenţie lăudabilă. Să trecem la concret, tovarăşi:
Ştafetă
Tata, Dumnezeu să-l ierte, spunea aşa:
_ „Bă boule, deşteptul învaţă din experienţa altuia”
cred că „am furat-o” de la el... pe motiv de insuficienţă cerebrală,
de cel puţin cincizeci de ori... haleală, de aia grea
mi-a venit şi mie rândul să i-o spun lui fimiu, dar nu pot
s-o spun aşa...
Motivul ? simplu:
Nu mai mă lasă legea
Creaţia este urmată de comentariul unui cititor: Mah, nene... nu mai scrie poezii de genu’ ăsta că se interpreteză...
Politic, se-nţelege; şi nu mai intrăm în UE....
Noi nu mai avem de comentat nimic. Ne e deajuns... Ne-a cuprins lehamitea, la fel ca pe dl. Mircea Cărtărescu, fanu- pe banu!- lu Băsescu, ce chestie? într-un editorial în care asudă din greu sub povara propriei celebrităţi...Care, creşte şi creşte de nu se mai opreşte. Aista fataliatate, megieşilor... .
Dar dezastrul spectaculos al poeziei continua la cote înalte . Iat-o pe, cică, poetesa de anvercură, Elena Vladăreanu, oripilată de situaţia dezastroasa a WC-urilor publice:
veceurile de aici îmi amintesc de veceurile
facultăţii de litere din edgar quinet
cu bălţi uriaşe de urină desene abstracte
pe pereţi făcute cu degetul
desene în sânge menstrual şi căcat
(că „vom deveni civilizaţi când nu
ne vom mai şterge la cur cu degetul
şi vom folosi şi noi hârtia igienică“)
veceuri înfundate cu tampoane de vată
prezervative coji de portocală
Pe vremea noastra erau mult mai curate...Se vede ca voi sunteti de vină, faceţi pe jos si asteptaţi sa spele alţii, că voi sunteţi celebrităţi!
Dar, mai să renunţi la a folosi astfel de locuri nehigenice. Mai înţelept se dovedeşte a fi poietul Mitos Micluseanu, care are o “viziune catastrofică” asupra a ceea ce vor face copiii obraznici de după el... Care-i vor moşteni, musai, apucăturile...
mormintele noastre
pe mormintele noastre se vor pişa copiii obraznici
pe mormintele noastre se va uşura căţeluşul dobrică
târfele îşi vor freca ţâţele de lespedea cu epitaf
prietenii vor imita frământare de sine la praznic
inspiraţia îmi dă târcoale ca o curvă de lux
niciodată n-am scris mai bine ca acum
sunt mândru de mine şi mi-e dragă viaţa
ce porcărie ce dubioşenie m-a fixat boşorogul ăsta obsedat
de parcă aş avea chiloţii băgaţi în cur
dă-te dreacu
Absolut magistral…
Alo, cei cu marile premiile literare, decernătorilor!, grăbiti-vă! Nu pierdeţi ocazia! Că începe ... razia.
